jurnal in miez de noapte

Pierduta in furtuna de cuvinte amare ink mai caut o urma de scapare…ai reusit ce ti-ai propus dar oare e o dulce razbunare ?ma sufoca gandul k u ai distrus al meu suflet pur…l-ai murdarit cu urme de sange fara culoare…zac moarta de durere fara suflare…te-ai hranit cu lacrimile mele intepatoare(strigatoare)…sper ca a mea amaraciune sa te doboare…putea-voi oare sa ma mai ridic in urma furtunii lasate de un vesnic rasarit ?nu mai vreau nimic decat o cilpa de uitare,un suras in minte memorat kre sa stiu k in veci nu moare…o ultima imbratisare,un sarut,o raza de soare…sa simt din nou k traiesc…e tot ce imi doresc…o sa port mereu in suflet noptile senine,iar a ta privire,iubite, va fi de-a pururea cu mine…adio va spun acum…si cea din urma dorintza…uitati de a mea suferinta…pastrati in minte a mea inocenta…furata de prea multa indecentza… caci ma voi ridica din nou…dar voi fi o alta fiinta…voi fi zambet,dorinta…voi fi ceea ce nu se poate cumpara,voi fi sursa fulgilor de nea,adapostul sufletelor ratacite,motivul noptilor de voi nedormite…voi fi peste tot…oricand si oriunde…sange sau foc,ghinion sau noroc…voi poate inger ce va v-a veghea sau poate demon din cauza caruia veti cadea…voi fi ceea ce voi fi…ocean sau pamant…iubire si cant…lacrimi amare,vocea fara de suflare,cuvinte ranite,legaturi despartite,iubiri apuse,nori fumurii…voi fi acolo si ma veti simti…